KINETOTERAPIE

KINETOTERAPIE

Kinetoterapia este terapia prin mișcare. Ca orice terapie, ea are niște parametri pe care medicul îi stabilește după consult, în funcție de afecțiunile pacientului.

În unele afecțiuni, se merge pe o prescripție de 10 zile, urmată de o perioadă lungă, de 2-3 luni, pentru consolidarea efectelor pe musculatură. Primele 10 zile, alături de procedurile de fizioterapie, sunt pentru dureri acute și doar pentru îmbunătățirea coordonării. După depășirea fazei de durere acută, medicul specialist urmărește atingerea celorlalte efecte ale kinetoterapiei. Rezultatele asupra musculaturii sunt obținute după minimum o lună de lucru corect: minimum 3 zile/săptămână și asistat de kinetoterapeut, pentru creșterea forței și a rezistenței.

Obiective terapeutice

Kinetoterapia își propune să crească:

  • amplitudinea de mișcare/mobilitatea unui pacient care are o articulație mai puțin mobilă
  • forța musculară
  • rezistența la efort/nivel de fitness cardiovascular
  • nivelul de coordonare, echilibru și control (pacienți care șchiopătează, care merg mai greu: cârje, bastoane, cadru, să poată urca/coborî singuri scări, să diminueze gradul lor de dependență de altcineva)

Obiective de Prevenție

Prevenția primară înseamnă o terapie profilactică, pe care o putem face fără să avem vreo boală printr-o formă de activitate fizică.

Obiectivele de prevenție secundară înseamnă că fi avut deja o boală și să îți dorești să previi recidivele sau apariția complicațiilor.

Program de încălzire cu stretchting

Orice ședință de kinetoterapie începe cu încălzirea prin stretching pe toate grupele musculare din jurul coloanei vertebrale, de la nivelul umerilor, al șoldurilor etc. Ulterior, sunt făcute exerciții de tonifiere, de creștere a rezistenței sau a coordonării echilibrului și controlului. Ședința este finalizată prin răcire, tot prin stretching.

Pentru aceste etape sunt folosite paturi, saltele, spaliere, accesorii de lucru fără încărcare/ fără să pună greutate pe articulații: bandă elastic, minge medicală, baston din lemn/plastic etc.

ELONGAȚII VERTEBRALE

Elongația sau decompresia vertebrală este o manevră fizică prin care se urmărește lărgirea temporară a spațiului dintre vertebre, prin aplicarea unei forțe de tracțiune asupra țesuturilor, în scopul de a întinde țesuturile moi (mușchi, tendoane, ligamente) și de a degaja discurile intervertebrale, amorsând astfel procese reparatorii locale.

În clinicile noastre, elongația vertebrală este executată cu maximă eficiență și siguranță pentru pacient, datorită echipamentelor de ultimă generație, ce permit un control precis al forței și timpului de tracțiune, precum și a unghiului de aplicare a forței de tracțiune asupra coloanei vertebrale.

Elongația vertebrală face parte din elementele de kinetoterapie pasivă. După ce coloana vertebrală este pregătită în prealabil extrem de bine (prin proceduri de fizioterapie și kinetoterapie active), poate fi făcută elongația. Ea presupune o tracțiune, o alungire a coloanei vertebrale care nu se focusează exclusiv pe un singur segment (este imposibil acest lucru), dar care acționează asupra segmentului vertebral pregătit în prealabil (coloana lombară sau cervicală). Astfel, elongația poate duce la o remodelare a discului în sensul păstrării înălțimii lui, diminuării contracturilor musculare și redării supleței pe ligamentele, tendoanele, capsulele articulare de la acel nivel. Astfel, este păstrată înălțimea discului și este păstrat suficient spațiu în jurul nervului afectat, ca să dispară fenomenul de sciatică. Nervul este salvat, iar pacientul scapă de operație.

Pe înțelesul tuturor, elongația este ca și cum încerci să modelezi o structură rigidă (de metal sau de plastic, în cazul nostru – coloana). Tocmai de aceea este esential să pregătim coloana foarte bine, printr-o încălzire a structurilor din jurul coloanei vertebrale (superficial, printr-o cataplasmă cu parafină și în profunzime – cu proceduri din gama de înaltă frecvență: TECAR, Care Therapy, masaj pregătitor). În lipsa lor, efectul elongației nu va fi cel dorit. Dimpotrivă, se poate ajunge la reacții adverse, pentru că terenul nu a fost bine pregătit înainte.

FED

FED este o metodă de kinetoterapie pasivo-activă care se adresează exclusiv copiilor cu cifo-scolioze (coloană în formă de C sau de S), care au modificări ale simetriei toracelui; mai precis, acelor copii care pe un hemi torace, au coastele mai ridicate, iar pe celălalt, mai coborâte. Această modificare a coloanei este vizibilă pentru oricine, cu ochiul liber sau poate fi identificată prin tehnici speciale, la examinarea făcută de către medic.

Dincolo de obiectivele obișnuite în cazul unei scolioze, care presupune doar deviația coloanei (la stânga sau la dreapta sau cu dublă curbură), la pacienții la care este nevoie de FED se produce și rotația în axa coloanei vertebrale; mai precis, coastele care se fixează pe vertebrele toracale sunt asimetrice.

În acest caz, este recomandată (dincolo de tehnicile clasice de lucru de kinetoterapie pentru copiii cu scolioză) folosirea anumitor tehnici speciale. Există 7 metode aprobate la nivel european.

Metoda FED (fixare, elongare, derotare) este o terapie de recuperare a scoliozei ce constă în fixarea tridimensională, elongarea și derotarea coloanei vertebrale, prin presiune corectiva, realizată intermitent sau continuu.

 

Scopul acestei terapii este corecția posturală și  integrarea socio-profesională a persoanelor afectate de scolioză.

 

Este neinvaziva, combină acțiunea aparatului FED cu kinetoterapia iar rezultatele sunt spectaculoase. La copii, înainte de încheierea procesului de maturizare osoasă, s-a demostrat o eficiență de 80-90% în corectarea deviației folosind aceasta metodă iar la adulți de 30%.

 

Metoda FED executată corect, continuu și constant, sub îndrumarea specialiștilor, evită intervenția chirurgicală.

 

Cea mai cunoscută:

 

  • Metoda Schroth – împarte trunchiul în trei segmente simetrice aflate unul deasupra celuilalt. În cazul unei scolioze, acestea apar deformate în formă de V lateral, prin rotație. Terapia Schroth este o formă de terapie tridimensională descoperită de Katharina Schroth, în Germania, în anii 1900. Aceasta este indicată ca tratament conservator în cazul mai multor modificări de statică vertebrală (scolioză, hipercifoză, hiperlordoză, maladie Scheuermann, etc.).
  • Vârsta minimă la care se poate începe această terapie este 7-8 ani. Metoda reprezintă o combinație de stretching, tonifiere și tehnici de respirație speciale și se folosește de reflexele posturale. Ea urmărește schimbarea engramei corticale a pacientului cu scolioză și stimularea antrenamentului senzitivo-motor. Impactul funcțional este major prin folosirea acestei tehnici, cu îmbunătățirea semnificativă a semnelor și simptomelor scoliozei.
  • Avantajele folosirii acestei metode sunt multiple, de la eficiența rapidă, vizibilă în doar câteva săptamâni, la învățarea rapidă a metodei de către pacient și posibilitatea continuării terapiei și la domiciliu, cu supraveghere de către specialitst.

 

Aceste metode au parametri greu de măsurat, pentru că presupun să posturezi pacientul pe saltea, cu diverse mijloace ajutătoare, rulouri, perne etc și așezarea pacientului se face din ochi de către terapeut.

 

Ce înseamnă FED?

Fixare, Elongare, Derotare

 

Aparartul FED arată ca o cușcă folosită pentru a fixa pacientul. Mai exact, este un cadru în formă de paralelipiped în care este introdus pacientul. Acesta este prins printr-un ham/vestă, care îl trage puțin în sus, pentru o fixare cranio-caudală, astfel încât să fie foarte puțin suspendat, adică abia să atingă podeaua cu picioarele. Apoi, bazinul este fixat foarte bine în față și în spate, într-un fel de chilot, astfel încât să nu se miște deloc în timpul procedurii. Ulterior, pe partea concavității scobiturii se fixează două plăci, la marginea inferioară și la cea superioară, iar pe partea unde este cocoașa/gibozitatea vine un dispozitiv care apasă intermitent, computerizat. Presiunea este reglată/dozată, în funcție de pacient, pe linia axilar-posterioară, acolo unde coastele sunt cel mai proeminent deviate.

Dispozitivul apasă constant, timp de 10-15 secunde, în funcție de cum este reglat să acționeze de către terapeut. Pacientul este instruit/învățat ca în timpul procedurii să își sincronizeze respirația cu această presiune exercitată din exterior. Aici este cheia!

Este de preferat ca această metodă să fie făcută de minumum trei ori pe săptămână și, combinată cu celelate elemente clasice de kinetoterapie, să obțină derotarea vertebrelor.

Este important de știut că această procedură NU este dureroasă! În plus, marele avantaj este acela că presiunea va fi mereu aceeași, pentru că este exercitată computerizat, spre deosebire de metodele de kinetoterapie făcute de om.

În România, există doar două astfel de aparate: unul în București și al doilea, la Visa Med, în Constanța. Ele sunt produse în Barcelona, Spania.

HUR

Obiective: Creșeterea forței musculare. Creșterea rezistenței musculare.

Un concept de echipamente medicale, cu soft de rehab inclus, gândit de finlandezi. Softul generează, după o evaluare prealabilă de aproximativ două săptămâni, programe de kinetoterapie pe termen lung (pentru 6 luni, cu o frecvență de 1-3 zile/săptămână). Terapia kinetică HUR a fost gândită pentru 5 categorii-țină de pacienți, pe baza celor cinci concepte ale companiei:

 

  1. Diabeticii de tip II
  2. Pacienții coronarieni
  3. Pacienții hipertensivi
  4. Vârstnicii cu risc de cădere
  5. Pacienții cu probleme de șold și de genunchi

 

Cele cinci concepte au fost gândite astfel:

 

  • pacientul vine la medic pentru evaluarea inițială
  • pacientul primește programul personalizat într-o brățară
  • la ședința de kinetoterapie, fiecare aparat scanează brațara, încarcă programul personalizat al pacientului și adaptează inclusiv scaunul la caracteristicile recomandate
  • la orice reevaluare ulterioară, sunt introduși alți parametri (greutate, hemoglobină glicozinată, masurătorile grăsimilor din sânge) a căror evoluție va fi urmărită de medic
  • parametrii pot fi trimiși către aparate și văzuți oricând de medicul trimițător, cu ajutorul soft-ului. În baza de date, medicul vede ce face pacientul, evoluția exercițiilor, numărul de repetiții, timpul executării lor.

 

Sistemul acesta de monitorizare este excelent pentru pacienții cronici, pentru a le îmbunătăți starea de bine. Creșterea performanței musculare depinde de exercițiille din sala de kinetoterapie.