RECUPERARE COLOANĂ

Patologia coloanei vertebrale

Coloana vertebrală poate fi afectată de o multitudine de patologii, în funcție de vârsta, sexul, stilul de viață și ocupația fiecaruia dintre noi. Diagnosticarea corectă și cât mai precoce este foarte importantă pentru instituirea unui tratament adecvat și personalizat fiecarui pacient în parte.

Printre afecțiunile coloanei veretebrale tratate în clinica noastră se numară:

Spondilodiscartroza
Torticolisul acut
Deviațiile în ax precum: scolioza, cifoza, hiperlordoza, spatele plan, maladia Scheuermann
Discopatia de faza II
Hernia de disc și sindromul dureros restant herniei de disc operate
Sindromul miofascial
Stenoza de canal vertebral
Sindromul fațetar vertebral
Spondilolisteza
Sindromul trofostatic de postmenopauză
Fibrozita generalizată
Sindromul Barre-Lieou
Spondilartropatii
Sechele post-traumatice ale coloanei vertebrale

SPONDILODISCARTROZA poate afecta toate segmentele coloanei vertebrale și se datorează degenerării apărute odată cu vârsta, la nivel articulațiilor și discurilor intervertebrale. O altă cauză importantă este reprezentată de tulburarile de statică vertebrală datorate solicitărilor profesionale, precum munca statică de birou, efortul fizic excesiv și chiar folosirea telefonului sau a tabletei pe perioade îndelungate, în condiiile unei dinamici vertebrale deficitare. Debutul bolii este de obicei peste vârsta de 40 ani, cu simptome precum durere de intensitate moderată, unilaterală sau bilaterală, care poate fi localizată doar la nivelul coloanei vertebrale sau poate iradia:

– în cazul coloanei cervicale – spre zona occipitală sau spre umăr

– în cazul coloanei lombare – spre solduri sau chiar pe unul sau ambele membre inferioare

Durerile în aceste zone sunt accentuate de mobilizarea segmentului vertebral respectiv, uneori limitând mobilitatea coloanei. Dacă aceste dureri sunt pasagere la început, lăsate netratate vor ajunge să se permanentizeze. Evoluția este cronică, cu creșterea în intensitate a durerilor la solicitări mecanice din ce în ce mai mici, cu perioade de acalmie care alternează cu perioadele de acutizare.

Tratamentul acestei afecțiuni vizează următoarele obiective:

combaterea durerilor locale și irradiate
combaterea contracturilor și retracturilor musculare paravertebrale
refacerea staticii și dinamicii coloanei vertebrale si a centurilor scapulară și pelvină
redobândirea echilibrului muscular loco-regional și educarea pacientului, uzitând de mijloace medicamentoase, fizicale și kinetice

Tratamentul medicamentos constă în medicație antialgică, antiinflamatorie nesteroidiană și decontracturantă pe perioada acutizărilor.

Terapia fizicală cuprinde:

Termoterapie (precum aplicațiile de parafină sau diatermia) – pentru a pregăti structurile locale pentru celelalte proceduri, determinând o relaxare musculară și nervoasă, pe lângă un efect antialgic
Electroterapie cu curenți de joasă și medie frecvență în formule antialgice: ultrasunet și crioultrasunet pentru efectul fibrinolitic intens, antiinflamator și analgetic, în special pe musculatura contractată și pe punctele trigger; laser HILT- ce determină biostimularea țesuturilor
Masaj locoregional decontracturant, miorelaxant sau trofic – în funcție de caz

Recomandăm de asemenea, Kinetoterapie în sală sau hidrokinetoterapie în bazin – pentru asuplizarea musculaturii contracturate, refacerea sinergismului funcțional muscular, refacerea aliniamentului coloanei vertebrale și creșterea mobilității segmentului afectat.

In ceea ce privește educația bolnavului, acesta este învățat programul de kinetoprofilaxie secundară, astfel încât el să poate face exercițiile și singur acasă.

TORTICOLISUL ACUT poate apărea la orice vârstă și este descris ca o durere violentă, apărută brusc, în aparentă plină stare de sănătate, la nivelul coloanei vertebrale cervicale și care se intensifică progresiv pe durata a 2-3 ore. El apare de obicei după o expunere excesivă la frig sau după un efort fizic intens, care a determinat pacientul sa mențină o postură defectuoasă, pe o perioadă mai lungă de timp. Cel mai frecvent, blocajul este situat latero-cervical și iradiază în umărul de pe aceeași parte, intensitatea durerii determinând bolnavul să adopte o poziție caracteristică, cu capul rotit spre umărul afectat și gâtul înclinat de aceeași parte, mobilizarea coloanei cervicale fiind imposibilă din cauza durerii. Este prezentă o contractură musculara latero-cervicală importantă, care implică mușchii sternocleidomastoidian, trapezul superior, ridicatorul scapulei și supraspinosul. De asemenea, apare și hiperestezie cutanată pronunțată; simpla atingere a pielii fiind dureroasă pentru pacient. Evoluția este benignă, cu reversibilitate în aroximativ 5-8 zile.

Obiectivele tratamentului sunt:

– diminuarea până la dispariție a durerii

– relaxarea musculaturii contractate și cruțarea coloanei cervicale prin adoptarea unei posturi antalgice folosind un guler cervical

Tratamentul medicamentos constă în medicație antialgică, atiinflamatorie nesteroidiană și decontracturantă.

Tratamentul fizical este reprezentat de:

Termoterapie, care este esențială în această afectțune, fiind folosite mai multe modalități, în funcție de toleranța pacientului: fie căldura local folosind placa de parafină în pelerină, la temperaturi moderate, laser LLLT sau diatermie, cu efect de relaxare musculară și diminuare a durerii; fie crioterapie, cu rezultate mai bune la pacienții tineri
Electroterapie: curenți de joasă și medie frecvență în formule antialgice și miorelaxante
Ultrasunet – pentru efectul decontracturant și antalgic
Masaj sedativ, blând

patologice a discului intervertebral.

DEVIAȚIILE ÎN AX precum: scolioza, cifoza, hiperlordoza, spatele plan, maladia Scheuermann.

Deviațiile în ax ale coloanei vertebrale sunt deformări ale coloanei în plan frontal (scolioza), în plan sagital (cifoza, hiperlordoza, spatele plan, maladia Scheuermann), însoțite sau nu de rotația corpilor vertebrali și pot afecta unul sau mai multe segmente vertebrale. De cele mai multe ori, aceste deviații ale coloanei nu au o cauză clară.

Obiectivele de tratament în aceste patologii sunt: ameliorarea staticii și a dinamicii coloanei vertebrale, creșterea flexibilității coloanei vertebrale, îmbunătățierea forței musculaturii abdominale și paravertebrale și ameliorarea respirației, pentru că, în cazurile severe, este afectată și funcția respiratorie datorată deformării cutiei toracice secundar deformării coloanei vertebrale.

Metoda de tratament principală, indiferent de gravitatea bolii, este kinetoterapia sau hidrokinetoterapia pe termen lung. De asemenea, în clinica noastră, pacienții-copii beneficiază de tehnica F.E.D. (fixare-elongare-derotare), care, dacă este executata corect și constant, poate evita intervenția chirurgicală.Tehnica F.E.D. stimulează elementele proprioceptive pe partea concavă a curburii, corectează de partea concavă deformările elementelor articulațiilor intervertebrale, crește mobilitatea articulară, ajută la dezvoltarea cartilajelor neurocentral și epifizar inhibate și ajutâă la corectarea orientării

DISCOPATIA DE FAZĂ II este o afecțiune degenerativă sau post-traumatică a inelului fibros a discului intervertebral, prin producerea de fisuri la nivelul inelului fibros, fără a se produce ruperea acestuia. Simptomele principale ale aceste patologii sunt reprezentate de durere locală și tulburări funcționale ale segmentului vertebral afectat. Debutul poate fi insidios sau sub forma unui blocaj funcțional, mai redus în intensitate decât în cazul herniei de disc, cu limitarea dureroasă a segmentelor vertebrale afectate. Pot fi prezente scolioza antalgică, contractura musculaturii paravertebrale și, în cazuri rare, la pacienții cu numeroase recidive, se pot identifica puncte trigger active în musculatura afectată.

Tratamentul urmărește câteva obiective precise:

-reducerea inflamației și a durerii

– relaxarea nervoasă generală și virarea hipersimpaticotoniei către vagotonie

– relaxarea musculară paravertebrală

– protecția segmentului afectat al coloanei vertebrale

– corectarea tulburărilor de statică și dinamică vertebrală

Pentru tratarea aceste afecțiuni folosim:

Tratament medicamentos: antialgice, antiinflamatoare nestoroidiene, decontracturante, sedative generale pe perioade scurte (în stadiul acut).
Tratament fizical prin:

– masaj sedative, în faza acută, continuat în faza subacută cu masaj trofic

– electroterapie: antialgică și decontracturantă cu diverse tipuri de curenți de joasă și medie frecvență, ultrasunet pe musculatura contractată și zonele intens dureroase. După ieșirea din puseul acut se pot adăuga: formule excitomotorii ale curenților de medie frecvență și curenți de înaltă frecvență precum undele scurte sau terapia Tecar pentru efectul biostimulat, antiinflamator și antialgic.

– tot după ieșirea din faza acută, se adaugă și termoterapia locală sau hidrotermoterapia

– kinetoterapia și hidrokinetoterapia joacă un rol important în tratarea acestei afecțiuni și, mai ales, în prevenirea recidivelor

HERNIA DE DISC

Hernia de disc poate apărea în toate regiunile coloanei vertebrale, dar este cel mai frecvent întâlnită la nivelul coloanei lombare, apoi cervicale și, foarte rar, toracale. Este cea mai frecventă cauza de apariție a nevralgiei cervico-brahiale și a sindromului lomboradicular.

Hernia de disc sau discopatia de faza III se produce prin ruperea inelului fibros al discului intervertebral, ceea ce permite migrarea conținutului gelatinos al discului intervertebral, adică a nucleului pulpos în exteriorul discului, determinând compresii asupra nervilor. Astfel apare durerea locală și iradiaă la nivelul membrelor, parestezii, sub forma unor senzații de furnicătură, amorțeală, arsuă sau înțepături pe traiectul nervului afectat și, în final, scăderea forței musculare a membrului afectat. Vârsta de debut este, de regulă, după decada a treia sau a patra și mai rar, la persoanele mai tinere.

Durerea are un caracter bipolar, adică apare atât la nivelul coloanei vertebrale, cât și la nivelul unui membru superior sau inferior. Durerea poate fi precedată de un efort fizic intens, în condiții de dinamică vertebrală deficitară sau de expunere prelungită la frig și umezeală, dar nu întotdeauna. Iradierea și paresteziile pe mână sau picior sunt frecvente, iar traseul lor ne indică sediul afectării vertebrale. Apar frecvent și dureri la nivelul coloanei, în timpul strănutui sau al efortului de tuse. Mișcările sunt limitate datorită durerii intense. De asemenea, foarte frecventă este și contractura musculară paravertebrală. În mod frecvent, poate fi asociat și un sindrom myofascial, adică pot fi prezente așa-numitele puncte trigger în musculatura afectată, puncte care pot determina nu doar durere locală, ci și durere iradiată, mai frecvent în patologia lombară.

Obiectivele de tratament sunt aceleași ca în cazul discopatiei de faza II, la care adăugam: protecția rădăcinii nervoase și recuperarea eventualelor deficite musculare radiculare distale.

Ca metode de tratament, folosim:

Tratamentul medicamentos: antialgice, antiinflatorii nesteroidiene asociate cu corticoterapie, decontracturante, sedative generale și simpaticolitice, medicație vasculotropă și neurotropă.

Tratamentul fizical:

repaus postural, în poziție antalgică
electroterapie reprezentată de curent galvanic, în aplicații longitudinale pe traiectul iradiat
curenți de joasă și medie frecvență, în formulă antialgică
ultrasunete pentru efectul decontracturant, fibrinolitic cu rezultate foarte bune în tratarea punctelor trigger, mai ales în combinație cu curentul diadinamic
magnoetoterapie, în formulă sedativă, în cazul bolnavilor cu reactivitate nervoasă crescută
masaj sedativ pe musculatura paravertebrală și pe membrul afectat și de tip trofic pe membrul sănătos.
după ieșirea din stadiul acut, se pot adăuga: curenți de înaltă frecvență precum Tecar/ Care Therapy pentru efectul antiinflamator, miorelaxant și biostimulant, laserterapie -pentru efectul biotrofic, termoterapie generală sau locală – pentru efectul sedativ și miorelaxant și masaj trofic.
Kinetoterapia la sală sau hidrokinetoterapia în bazin nu trebuie sa lipsească sub nici o forma din schema de tratament. Se folosesc exercițiile Williams, Mckenzie, tehnica Kabat, tehnica Klapp, gimastica respiratorie
Pacienții noștri mai beneficiază și de elongații vertebrale, care facilitează recuperarea producând o presiune negativă sau un efect de vid în interiorul discului intervertebral, ceea ce le ajută să se hidrateze, deci să se vindece mai eficient. In plus, ele ajută la decomprimarea nervului crescând înalțimea spațiului intervertebral.

De asemenea, foarte importantă este și kinetoprofilaxia secundară sau “scoala spatelui”, pentru reeducarea pacientului.

Pacienții nostri pot beneficia și de infiltrații paravertebrale sau infiltrații în punctele trigger cu substanțe antiinflamatorii ce calmează rapid durerea și facilitează începerea programului de kinetoterapie.